
Andrei Lăcătuş e student în anul 2 la FJSC. Au început să-i spună Shurubel când a devenit realizator de programe radio la ProFM Campus. Artiştii de la noi îl ştiu acum ca reporterul trăznit de la MTV, iar petrecăreţii îi strigă numele în weekend-urile în care face pe DJ-ul. Cum îmbină toate activităţile (şi mai are loc şi de viaţă personală), unde se vede peste 5 ani şi cum vede Andrei diferenţa dintre teorie şi practică, aflăm în interviul de mai jos.
1. În ce masură te-a ajutat facultatea de jurnalism în găsirea unui job?
Faptul că sunt la jurnalism a fost doar o piesă din puzzle aşezată la sfârşit. Era mai mult o formalitate. Nu cred că i-a păsat cuiva în ce an eram, ce am învăţat până în momentul respectiv la cursuri sau câte teme de seminar aveam lipsă la Introducere în Relaţii Publice.
2. De ce 3 joburi?
Pentru că nu m-a învăţat nimeni să mă canalizez pe ceva. Da, vreau să dau vina pe sistem. Am învăţat peste tot că trebuie să fiu bun la toate. Toţi profesorii aveau dreptul să ceară să dăm tot ce aveam mai bun pentru materiile predate de ei. Noi aveam dreptul să ne prefacem că învăţăm la anumite materii şi să jucăm teatru. Eu nu eram aşa bun la teatru aşa că a trebuit să le învăţ pe toate. Şi teatru, până la urmă. În concluzie, n-am putut să refuz şansele care mi-au apărut în cale.
3. Din care se câştigă cel mai bine?
Din televiziune, deşi nu aşa mult cum cred toţi. Încep să cred, însă că şi postul de DJ într-un club ar putea să devină foarte profitabil dacă ar fi un job frecventat cu regularitate. Eşti plătit pe seară, n-ai contract de imagine, deci, dacă iţi faci treaba bine, mergi şi în alte locuri, şi nu ai niciodată timp să te plictiseşti, cu buzunarele goale. Cât despre jobul de realizator de programe radio, am impresia că e cel mai rentabil ca raport bani-timp liber, în cazul în care lucrezi la un post relativ stabil din punct de vedere financiar. Ai timp să începi şi alte proiecte mai creative, pentru ca eşti “în aer” doar 4-5 ore pe zi.
4. Cui acorzi mai multă importanţă, facultăţii sau joburilor? Şi de ce?
Momentan joburilor. Facultatea e uşor inflexibilă cu absenţele, aşa că, dacă ai “norocul” să pierzi trei seminarii la o materie, nu mai intri în examen. Iar după ce ai auzit nemuritoarea frază: “Felicitări amice, ne vedem în toamnă”, te gândeşti că poate ai putea să înveţi ceva la locul de muncă, mai ales că e în acelaşi domeniu. Şi culmea! Aşa şi e. La job intri în examen în fiecare zi. Ba chiar o faci cu responsabilitate, iar când greşeşti, primeşti morala de la oameni experimentaţi, care nu îşi permit luxul să te lase să leneveşti până când încep frunzele să cadă.
5. Ce specializare vei urma în anul III ?
Vreau să fac advertising din clasa a 11 a. Am citit destul în domeniu, am câştigat şi câteva concursuri şi încă am impresia că facultatea va avea de suferit dacă mă va repartiza în altă parte (râde). Nu ştiu încă ce medie voi avea, dar vreau în Publicitate. Cred că e specializarea unde se observă cel mai bine caracterul practic al facultăţii şi sunt sigur că se potriveşte cu planurile mele de viitor. Ar fi ideal să lucrez o perioadă în publicitate, pentru ca apoi să îmbin cunoştinţele acumulate acolo cu televiziunea şi să produc ceva cu adevărat inteligent.
6. Cum arată o zi din viaţa ta?
Ziua mea începe în noaptea de dinainte. Dacă nu am avut filmare, mă culc şi mă hotărăsc să prind seminarul de ora 8. Uneori îmi iese. La 9 jumate o rog pe doamna profesoară să mă lase să plec, fiindcă altfel nu ajung la serviciu. La 10 şi ceva merg cu editorul de montaj să îşi ia ceai. Nu poate să monteze materialele altfel. Ceai de fructe de pădure. Până la ora 14 montăm. De multe ori am filmare programată atunci. Normal că ratez masa de pranz. Dupa filmare mai am câteva lucruri de făcut prin redacţie. Pe la 5 jumate mă sună de obicei un prieten care are neapărat ceva important de vorbit cu mine. Mă întalnesc cu el şi nu mai ajung pe acasă înainte de filmarea de la 8. Filmarea se prelungeşte, ajung acasă pe la 12- 12 jumate şi mă gândesc dacă prind seminarul de 8 dimineaţa. Apar şi certuri cu ai mei, atunci când reuşesc să ajung acasă.
7. Regreţi că ai cam tras chiulul de la facultate?
Da. Mă înţelegeam bine cu colegii. Acum cred că sunt un fel de trădător. E un cerc vicios oricum. Mergeam la facultate şi, într-adevăr, îmi deschideam creierul, aveam o grămadă de idei. Aş fi vrut doar un loc unde să le implementez. Acum merg regulat în locul unde trebuie să implementez ideile şi constat că sunt din ce în ce mai stresat şi că îmi deschid creierul din ce în ce mai greu. Însă nu mai am timp să merg aşa mult la facultate. Dacă găseşte cineva o soluţie realizabilă, să mă caute.
8. Ai ceva să îţi reproşezi?
Nu. Ştiu încotro ma îndrept şi fac totul ca să merg pe direcţia asta. Mereu am ştiut unde trebuie să fiu peste 5 ani. Sunt de părere că atunci când ai un scop şi ştii că eşti dedicat lui, n-o să regreţi nimic. Poate chiar o să îl şi împlineşti, dar cel mai probabil nu asta o să fie cel mai important lucru, la final. Hai că sunt şi filosof acum!
9. Deci unde să te caut peste 5 ani?
Întrebarea ar trebui să fie “Unde să fug de tine peste 5 ani?”. Vreau să produc ceva. Fie că o să fie în televiziune sau nu, o să fie un produs pentru mase. O să ştiu cum să-l fac să prindă, pentru că o să am în spate publicitatea. O să ştiu să deschid uşi, atât cât o să-mi permită experienţa. O să ştiu, de altfel că nu pot să fac asta singur şi o să încerc să mă înconjor de profesionişti şi visători. O să ştiu şi că sunt foarte tânăr şi rezultatele nu trebuie să apară imediat.
10. Ce crezi că ar trebui să aleagă un student? Teorie sau practică?
Ar fi culmea să trăieşti numai cu una dintre ele. E un menage a trois realizabil şi pe care îl recomand în orice situaţie. Teoria îţi deschide uşi, dacă o primeşti într-un mediu fără stres. Atunci e momentul să îţi pui neuronii în aplicare. Să născoceşti lucruri. Să fii creativ. Pune ceva pe foaie atunci când auzi teorie. Ceva. Orice. Sunt sigur că urechile tale nu aud exact cuvintele profului. Fă o schemă. Fă un plan. După aceea pune-l în practică. Încearcă să gaseşti un loc de muncă în domeniul tău şi să îl transformi în platforma pe care să îţi exersezi ideile. Se poate! Trebuie doar să fii teoretician dimineaţa şi practicant seara. Cred că Batman s-ar fi descurcat foarte bine la asta.